Pages

Monday, December 24, 2012

Despre curci şi alte animale simpatice

Dacă pentru o clipă v-aţi putea imagina colţul ăsta de lume ca fiind real, frumos, tihnit. Şi accesibil, că aici este problema. Când le-am spus alor mei, mândrilor membri ai familiei Curcă, că plec în Canada, jur că aproape am auzit bocetul acela prelung care însoţeşte moartea cuiva. Canada reprezintă încă pentru mulţi dintre noi un loc undeva pierdut în lume, unde vâjâie vântul, zăpada este cât casa şi vara şi unde, în general, viaţa ar fi suspendată. Pentru oamenii despre care facem vorbire, locuitorul Canadei este personaj de basm.

Când am mai telefonat acasă la vreun prieten, am avut uneori impresia că omul de la celălalt capăt al firului se chinuie să audă ecoul propriilor cuvinte, se aşteapă ca legătura să fie proastă, iar eu să spun lucrurile repede, ca un puşcăriaş la convorbirea sa săptămânală cu lumea de afară.

Şi totuşi există acel ceva care desparte lumile astea două. Nu am nicio definiţie pentru asta, nici măcar o tentativă de a o defini. Dar imaginaţi-vă următoarea scenă, repetată zi de zi, când merg la serviciu. Pe drum, trec pe lângă o casuţă, în curtea căreia este un câine care mă latră de fiecare dată. Iar eu, de fiecare dată, fără excepţie, am acelaşi prim gând: să sar în zăpadă, să mă ascund, să fiu gata de luptă. Ca în Bucureşti, unde apare maidanezul şi în casa scării, şi în crâşmă, şi-n spital. Aici maidanezi sunt iepuri sfioşi, care sar ei în sus când te intâlnesc, iar veveriţele mi-s sus pe gard şi îşi râd de ei.

Azi am vorbit cu Magda mea, care bea ţuică fiartă la noi la Iaşi, departe de gălăgia Bucureştilor, m-am facebookuit cu un coleg de facultate si mi-am adus aminte cum ascultam Elvis pe vinil la prietena din copilărie, Roxana.

În loc de sfârşit: colegul de facultate nu e deloc serios, ii place sa se joace cu muzica în loc să meargă la servicI:  http://www.youtube.com/watch?v=gN7Tz8EMDC0

 Să aveţi sărbători colorate. Prietenia şi săritul în zăpadă să ne unească.

Saturday, December 22, 2012

Despre colinde si vin


nu stiu cand trecura astea 10 zile de cand intrai in concediu! dar imi amintesc feelingul din dimineata aia:
 am ramas pana pe la 7 jumate asa, sa termin niste mailuri ca na, urma o perioada imensa de lene, si, desi de obicei la fix o tai ca sunt rupt, acum aveam o darnicie asa in mine ca nici nu imi era somn.
si am coborat in strada si era un cer nebun, un albastru deschis de lac de munte inghetat in stanga si negru bezna in dreapta, o dimineata de vacanta perfecta.
am trecut ilegal strada in dreptul iesirii din cladire, am traversat parcarea de vizavi, jay walking again urmatoarea strada si am urcat in +15 (coridoare la nivelul I, cu mochetica, ce unesc toate cladirile din centru ca sa nu ingheti cat ''mergi'' prin downtown), ca era frigut vericule, si in +15 toata lumea cu cafeaua in mana se grabea la munca si eu ma duceam acasa pentru aproape 3 saptamani, dar era si fain sa miroasea a briose si omlete si a cafea proaspat facuta de pe la Sunterra, Seconnd Cup si alte cafenele de pe aici.
si, cand sa intru in Gulf Canada Square, era un grup de vreo 30 de oameni, adunati de pe la 5-6 companii - intelesai io mai apoi - plus o doamna la un pian, cantau colinde. Bai tata! si numai ce ajunsai eu si terminara un cantec si apoi imi cantara un Greensleeves, care, chit ca nu-i chiar colind, it's my favourite!
si mai departe, traversand pe deasupra Stephen Ave. si apoi prin Banker's hall si TD Square/ The core, si cobor direct in statie la autobuz, mare inventie si +15-ul asta :)
ce mai, a morning to remember!
La fel si ziua de ieri, cu tombola :D. Sa va explic cum fu cu Wine Lottery: fiecare putea sa aduca o sticla, 2, 3, si pentru fiecare sticla aveai 3 biletele in cutie. Unii (majoritatea) se adunara si in echipe, asa incat, daca era sa castige unu', imparteau apoi prada intre ei. Eu in schimb, cu o singura sticla, trimisa printr-un coleg in ultima zi in care se mai putea trimite, cu unul din bilete tras chiar la prima tragere (au fost 14 trageri, a cate 14 bilete) ce crezi? Am castigat :D :D. 64 de sticle, bai, baiatule!!! Al doilea bilet mi-a fost tras la pennultima tragere si pentru ultima m-am dus la firma sa fiu si eu de fata la marea finala. Ma luase cu tremurici cand au inceput sa se citeasca biletele si tot nu auzeam numele meu. Si, cand imi zisa unu' din spate ''Gata, mai, esti doar tu si cu (..un nume pe care nu am putut sa il procesez)!'' nu putui sa indrug decat niste monosilabice ''oh! really?'' si apoi iese numele aluia si, deci ramasa doar al meu in palarie si deci plecam acas cu sticlele,  tot la "really" eram blocat.. si apoi imi revin cu "Yess!!" si incep sa imi fac planuri cu cine si cand beau care sticla ...
in rest ce sa zic... a inceput sa fie mai iarna si aici, temperatura medie e mai degraba -20 decat -10, dar bag seama ca m-am mai obisnuit, ca mie chiar nu mi se pare asa frig, mai ales ca in mare parte din timp e senin si frumos de iti tot vine sa te duci sa te dai cu sania; a nins azi-noapte (deci avem zapada proaspata de Craciun), vreo 20 cm asa, si culmea! azi  - am fost sa mai cumparam ultimele detalii, ca a fost Ionela weekendul trecut sa cumpere grosul - nu era "circulatie ingreunata" sau drumuri inzapezite :). Inca mi se pare un pic SF cum iau astia zapada si o duc... undeva si nu sunt mormane negre pe marginea drumului care sa blocheze masinile parcate si trotuarele.
de maine o sa intram un pic in priza cu mancarurile, are Ionela in plan si cozonaci, si sarmale, si salata de boef, si mai stiu io ce, apoi o sa fie Craciunul, cu Roxana si Vlad, de Revelion suntem invitati la Alejandra si la Axel, prietenii nostrii mexicani, intre timp poate dam o fuga la munte cu Codrut si Lelia, deci agenda plina, drept pentru care Ionela doarme acum si eu bagai niste pui cu cartofi la cuptor sa avem in seara asta pana incepe programul gargantuelic :).
Hai va pup. si Sarbatori Fericite tuturor!
Acasa


Uita-te la ele. O fi suparate ca am castigat?

Saturday, December 8, 2012

Bună dimineaţa, USL!

Scriu acest post cu marea convingere că şi morţii vor vota, astăzi, USL. Singurii care s-ar putea împotrivi acestei viitoare dictaturi roşii, cu personalităţi multiple - uneori felixiene, poate becaliene - nu vor merge la vot. Lehamitea de a alege din nou răul cel mai mic îi convinge pe mai toţi oamenii frumoşi pe care îi cunosc să stea acasă, în fotoliu, şi să urască ziua de azi. După închiderea urnelor şi anunţarea rezultatelor exit-pollurilor, mulţi dintre ei se vor interesa, probabil, de soarta prietenilor plecaţi de ceva timp în alte ţări, şi vor afla că oamenii despre care se interesează sunt încă la început, în ţara care i-a adoptat, şoferi, secretare, infirmiere sau poate muncitori necalificaţi, deşi au o diplomă, domle, ce dacă premierul însuşi e doctor plagiator al aceluiaşi sistem de învăţământ.

În provincia Alberta, în care locuim, este acelaşi partid politic la putere de 42 de ani. Nu înseamnă că este o continuă plictiseală sau că nu există opoziţie. Aproape că s-a schimbat puterea anul trecut, însă unul dintre reprezentanţii opoziţiei a spus o prostie. Despre homosexuali. Taxată pe măsură. Să mai zicem că premierul e o femeie?

Niciodată morţii din ţara mea nu vor vota o femeie. Le-a ajuns Merkel care le-a dat peste degete când au vrut să joace liniuţa cu UE. Din pricina asta, aş vrea să le spun prietenilor mei frumoşi că votul lor o va ajuta pe Merkel şi tot ce înseamnă Europa deşteaptă, de care, în caz contrar, ne vom izola.

Astăzi mă bucur că sunt în Canada. Oricât de mult sunt legată de ţara mea, creditarea prin nesancţionare a plagiatului, hoţiei şi prostiei are puterea de a mă arunca, aproape cu totul, pe alt continent. Şi sunt dureros convinsă că USL va trece astăzi peste orice prag. Bună dimineaţa, USL. Noapte bună, România!

Ionela

Thursday, December 6, 2012

still alive and kicking!


salutare salutare!!
am zis sa mai scriu si eu ceva ca a cam monopolizat fimeia asta a mea blogul.. nu ca ma plang, mind you, face audienta de numa' , dar ma simt asa cu musca pe caciula un pic :)
deci, ce mai veste poveste? pai no big change, hranim veverita, inca ne miram de iepurii care apar in fata cand te astepti mai putin, de casele si copacii impodobiti care mai de care, ce fu de Halloween, da ce e acu, oalei, zici ca e concurs frate!
ne luaram si masina (Toyota tercel), care in afara de faptul ca scartaie si partzaie e f buna. scartaie (credem) fiindca trebuie schimbata cureaua de transmisie, si partzaie fiindca pasamite are nush ce fisura pe undeva pe toba, mica mica, de nu a gasit-o mesteru da destul de producatoare de sunet ca sa o alintam 'flatulenta' cand aceleram pe la 80 pe Blackfoot drive, in drum spre vreun hipermarket. e frumos asa, sa ajungi la superstore sau ikea pe 'bulevard' cu 3 benzi pe sens si intersectii denivelate - pai sunt mai multe interchange-uri intr-un singur cartier decat sunt pe toata autostrada bucuresti constanta (felicitari, apropos, e o treaba sa ajungi la vama veche in aprox 2 ore si un pic :) ). ultima data cand am fost la cumparaturi, de bucurie ca am ajuns asa repede, ca am avut si gps care sa ne zica pe unde sa o luam, am si spart $300 dolari, niste nemancati frate! sa vezi mormanu de carne, zici ca ne pregatim pentru armaghedon. ne-am mai trezit si cu un ditai curcanul 'cado', presupun ca daca te-au vazut cheltuind peste $250 iti dau animalu gratis, inseamna ca ti-e foame rau, si in Canada asta nu prea se face.
sa zic si de frig, nu? paaai..na, nu prea fu cine stie ce. poate si unde ma incordasem bine de tot, la cat m-au amenintat toti sa vezi tu cum o sa degeri la iarna! ca am cam trecut cu vederea cele 2-3 ocazii cand chiar a fost frig, fiindca vorba aia, dabea erau -20, ori eu ma uitam mult mai jos, si vazand ca nu-s -30 inca, stateam linistit. A cam venit in valuri pana acu, si anume de vreo 3 ori s-a intamplat asa: nins bine de tot 3-4 zile, bagat un -18 _ -22 asa sa prinda frumos 1-2 zile, si apoi incet incet inapoi spre 0, 5, 7 grade, pana se topeste (aproape) toata. O singura data am cam patit-o, am mers la un 'movie night' cu niste prieteni, mexicani, iranieni si romani la o fata acasa, si am zis ca sta aci aproape - si era aproape, cam 2 km asa. Da mi-am dat seama cand am ajuns ca diverse bucati de picior dadeau asa o senzatie de lipsa si incepeau incet-incet sa revina la viata :).
Dar in general e ok, ziua e soare deci oricum e mai bine, si seara ori ma duce Ionela ori autobuzul e f aproape si de la statia din centru pana la munca merg prin +15 . V-am mai zis de asta, mare inventie :) Coridoare asa prin (cam) toate cladirile din centru, cu magazine, cafenele, restaurante etc, ca sa nu fie nevoie sa mergi pe jos cand e prea frig.
CU munca e ok, mi-am intrat in ritm destul de bine ca sa fac 'peste norma' sa ma ia sefa la ochi asa ca prin ianuarie sa pot sa aplic linistit pentru o noua pozitie, la alt departament mai 'senior'. pana atunci, saptamana trecuta, asta si urm muncesc numai cate 3 zile, si de pe 12 intru in vacanta, asa ca nu ma plang .
Imi e dor si mie de prietenii din Romania, si ma uit asa cu inima indoita ca lipsesc la niste evenimente- se marita GG, prietenul si coleg inca de cand stateam prin camin, Razvan are bebe, fu ziua lu varmia Andreea zilele trecute... Dar asta e, mai vorbesc cu unii pe Skype, mai dau like pe FB la altii si o sun pe mama si pe sormea, si imi mai trece. Si cand mai citesc presa din Romania, imi trece si mai si - desi incerc sa nu mai citesc asa mult. Era un articol in EVZ despre cele 6 cele mai comune moduri de frauda la alegeri si totul suna asa firesc si mai ales usor de facut ca am avut o senzatie de Kafka sau Ionescu, absurd cu care te obisnuiesti si il iei ca atare, incat devine realitate. Si cum se poate vere, sa cheltuiesti jde milioane pe parcarea de la Univ (nu mai zic de cum arata la suprafata) si sa fie plina doar jumate, da pe sus plin de masini parcate ilegal?
Eh, ma rog, lasa astea, voiam doar sa zic ca noi suntem bine. Planuiesc o excursie prin vreo statiune din BC, una cu hot springs ca sunt multe, undeva dupa 20 ca poate vin si Vlad cu Roxana cu noi, si o sa mai povestesc cum fu acolo.
bye!!!!

Friday, November 30, 2012

Duminica în familie


Tocmai am dat peste un articol recent semnat de o fostă colegă de facultate, fată de care mi-s tare mândră de altfel, cu un titlu mai mult decât puternic: ,,Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi! Şi uite aşa am devenit handicapaţi.''

Şi uite aşa mi s-a pus un nod în gât, în genul ăluia de care am vrut să scap când mi-am părăsit părinţii, prietenii şi ţara. Ţara ,,Câinelui şi căţelului", cum îi spun eu, pentru că îmi aminteşte, iată, şi de pe alt continent, că suntem rasişti, xenofobi, homofobi samd, deşi noi ne luptăm îndârjit, ca români, cu discriminarea. Nu fata care a scris m-a supărat, nicidecum, ci industria şi societatea care a permis aşa o treabă urâtă. Şi ţara asta care nu se mai satură să îşi râdă de cei mai în nevoie. Doar nu s-or ridica toţi handicapaţii să îi fugărească şi să îşi ceară dreptatea, nu?

Call me a bitch, but don't be one şi nu lua handicapul în derâdere. Am învăţat o lecţie grea în România: dacă nu ai pe cineva în familie cu handicap sau printre prieteni, nu poţi înţelege ce înseamnă şi nu poţi să te autoeduci să nu mai îţi iasă ,,Zici că sunt handicapat!, ce handicapat! băi, handicapatule!'' Şi am mai învăţat că sunt frumoşi oamenii care trăiesc cu un handicap - fie că îl au din naştere, fie că l-au dobândit într-un accident (şi nimeni nu se gândeşte că i s-ar putea întâmpla). Au acel ceva care ne lipseşte nouă, celor care doar ne plângem cât de perfecţi suntem şi cum ceilalţi nu văd asta.

Duminică, pe 2 decembrie, la TVR1, la 14.30, Gala Persoanelor cu Dizabilităţi. Universul poate fi mai larg.

PS: Mătuşa mea, Mihaela, avea sindrom Down. Duminica asta va  fi frumoasă, ca şi cum am fi împreună.

Friday, November 16, 2012

Gimme me sugar, baby!

Cred că unii dintre voi ştiu povestea cu primul nostru animal de companie, pe care l-am avut când ne-am mutat în casă nouă în România. I-am spus Jerry. Şi da, este vorba despre o rozătoare. Care s-a dovedit până la urmă un şobolan, ajuns în apartamentul nostru nou de la mansarda romantică prin gaura de la hotă, sobolan care se delecta cu bunătăţile cumpărate de la supermarket şi depozitate pe jos, căci nu aveam mobilă. Jerry a trecut prin mai multe etape. Întâi a fost doar Jerry. Apoi a fost Jerry Captivus, cât a stat închis în baie, unde speram noi să îl prindem în capcană. Rămâne în istorie ca Jerry Babanu'. Îl avantajau dimensiunile, ce-aş mai putea zice.

Aici, în Canada, avem un nou animal de companie. Îi spunem "Fata". Tot rozătoare e, dar mai drăgălaşă, că, deh, avem şi noi gusturi mai bune dacă tot ne-am lăsat de stres. Veveriţa despre care vorbim e neagră şi sărită de pe fix. Adi a fost cel care, sub privirile mele dezaprobatoare ("alooo, ai 34 de ani!"), a început să-i lase alune pe mocheta din fata uşii. Nu oricum, alune glazurate, de m-am temut că inventăm veveriţa diabetică. Şi aia venea şi le înghiţea, dar noi nu prea o băgam în seamă. Până într-o dimineaţă de weekend, când dormeam duşi ca în orice zi fără muncă. Numa' că animalu nu ştie când e weekend, aşa că, dezamăgită de lipsa alunelor, a început să ţipe. Aşa de tare, că ne-am trezit. Crăcănată, bălăngănindu-se pe o creangă, urla: "Gimme me sugar, baby!"

Şi i-am dat. În fiecare zi de atunci. Între timp, am trecut-o la alune sănătoase, fără zahăr. Tot între timp, ea şi-a făcut un prieten. Dar a fost doar pe interes, că veneau împreună pe preş, ăla îi halea alunele şi atât. Fata noastră s-a deşteptat între timp şi l-a lăsat pe profitor. Vine din nou singură, îl pândeşte pe Adi când pune alune şi apare imediat după cu burta goală şi coada foarte neagră în zăpadă. 

Azi am gasit-o în cutia poştală. Oare vrea să ne la lase vreo scrisoare de mulţumire? S-a speriat fata, a fugit aşa, pe vertical, cât ţine tot peretele exterior. Şi eu m-am speriat, ţin să zic. Orişicât, nu cât m-am speriat când m-a ameninţat Adi cu  "Te scot în zăpadă şi te bat cu veveriţa la fund". Asta da imagine despre Canada!


Friday, November 9, 2012

Jurnalul de dor al pinguinei Atâtica

Faza I: Văleu!

De când mă ştiu, sunt nebună cu munca. Mă identific cu serviciul meu şi intensitatea vieţii mi-e dată de farmecul lui. O fi prost sau nu, la vârsta asta mai greu shimbi obiceiuri prosteşti. Ce te faci, însă, când ajungi să nu îţi placă sau, mai rău, să nu înţelegi exact ce faci? Orice altă limbă, oricât de bine o ştii acasă la tine, nu ajunge la fel de repede la neuron ca limba maternă. Îţi dai seama de asta când ajungi să trăieşti, găteşti, împrieteneşti, suni la doctor şi altele. Şi astfel lumea la muncă îţi spune, scurt: ''Sună acolo.(audible)..bjddhsdjsahdsa (non-audible).... OK?" şi, după vreo 3 minute, te loveşte. Oare unde o fi zis să sun? după una-două experienţe asemenea, îţi vine să jeleşti ''Văleuuu, văleeeuuu!''. Cum să spun că nu mi-s chiar aşa proastă?
Faza II: Contextuzalizare. Că-i mai bine. Precis.

Întotdeauna o certam pe prietena Anca. Pentru că, deşi ajunsă în State cu acte în regulă, unde îi plăcea tare ce făcea, voia sarmale şi la crâşmă pe Lipscani. Nu aş fi avut cum să înţeleg că, de fapt, prietenii erau cei care lipsesc. Oameni care să înţeleagă exact ce zici, repede, fără "Văleuuuuu!". Şi din nou: "Văleuuuu!"

Faza III: Revenind...

Întotdeauna mi-a plăcut Ada Milea. Recunosc, m-am îndrăgostit un pic mai tare de soţ când am aflat că o cunoaşte, a fost la ea la Târgu Mureş în studenţie, iar Ada (nu că-i frumos să fii familiar?) i-a cumpărat parizer. Lui şi altor derbedei, deh... studenţi manieraţi şi flămânzi. În ultimele zile, ascult Apolodor al lui Gellu Naum, interpretat de fimeia cu ochii verzi nebuni şi, uneori, costum de ski la concerte, Ada Milea. 

Faza IV: Decret de la pinguina Atâtica.

Apolor este un pinguin călător care pleacă de lângă cămila Suzy şi de lângă alţi prieteni din circul de la Bucureşti unde lucra, căci îi era dor de fraţii lui din Labrador. Aşa începe, aşa se termină: ''Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor!''

http://www.youtube.com/watch?v=5yeDIibFCDM


Thursday, October 18, 2012

Ibricul, gulia şi prostia

Astăzi este prima dată când scriu cu diacritice de când sunt aici. În ultima vreme, mă apasă că nu pot zice pe limba mamei, aia moldovenească plină de zvâc, orice îi vine unui om să spună minut după minut în viaţa lui măruntă. După umila mea părere, cred că proaspătul imigrant suferă cel mai tare nu după leuştean, sarmalele şi micii turcilor, ci după libertatea de a se face înţeles şi cînd vrea să cumpere gulii, şi când se dă deştept.

În ultima vreme, nu am fost deloc deşteaptă. Din contră. Aş putea spune că nici când am trăit o vară cu povara corigenţei la matematică, într-a şaptea, nu m-am simţit mai supărată pe micimea mea. Na, traduceţi voi asta cu micimea! Nu aş şti într-o mie de ani cum se zice la maşinuţa aia de face găuri în hârtie ca să o pui la dosar şi deja m-am plictisit eu să îi pun pe oameni să-şi repete numele, care, în majoritatea cazurilor, sunt Popescu, Ionescu, Johnescu. Maşinuţă, maşinuţă, dar mare-i ruşinea faţă de mine însămi că nu îmi vin în minte cuvinte pe care altfel, acasă, le foloseam pe englezeşte intercalate cu moldovenismele mamei.

Al naibii dacă m-am gândit vreodată că va fi important să ştiu să cer ibric pe englezeşte. Iar de asta ai nevoie rar, dar să vezi altele cum te frustrează. M-a impresionat o fostă colegă din România care mi-a pus în vedere, cu limbă de plecare, să nu îmi pierd simţul umorului. Nu mi l-am pierdut, doar că aici dau mult din mâini şi mă maimuţăresc mai mult. Că e greu să zici repede cuvinte care-ţi curg deja în româneşte prin căpşor. E ca şi cum aş traduce limba românească în semne.

Toţi ceilalţi imigranţi din jur îmi zic că trece. Mă întreb după câte vizite la piaţă şi după câte momente de idioţenie magistrală în faţa perforatorului de hârtie, spre care arăţi doar şi spui: holes, holes...

PS: După cum probabil aţi dibuit până acum, frunstrarea de piaţă şi viaţă îmi aparţine mie, Ionela, soţie de om cu două facultăţi de matematică şi căruia îi plac foarte mult guliile.

Tuesday, October 9, 2012

si dupa cum ziceam..

Lucrurile incep sa se aranjeze incet-incet si sa intram intr-o oaresce normalitate.
Adica  Ionela are si ea acum un job, dupa PR card si carnet, deci nu se mai simte cetatean de mana a 2a :). Jobul e doar contract de 3 luni si sa zicem ca nu o incanta, dar e la un ONG mare (United Way) si e un prim pas f bun. Incepem amandoi cat de curand (speram ca la urmatorul salar) cate un curs, ea de adobe, eu hmm.. ma mai gandesc un pic... A, si sa nu uit, lume lume, pe 15 dau si eu examenu de carnet!! ce ziceti de asta? Minunea e pe cale sa se intample :d
M-am obisnuit cu tura de noapte, dupa perioada in care eram stresat sa fac cat mai multe, m-am linistit, si culmea! fac de fapt mai multe, si am timp sa trec si prin portalul astora de cursuri unde au tot felul de chestii gen continuous improvement sau introducere in diverse aplicatii de Oil & Gas. A fost fain cand mi-am luat juma de 'zi' libera si am fost la concert la Buddy Guy, dupa care am venit la munca, bine dispus si tot :).
Apropos de concert, tataie la 76 (!!!) de ani e incredibil de haios si carismatic, sa il vezi cum oprea melodia sa ne mai povesteasca ceva, cum se plimba prin sala cu chitara in mana, improvizatii si poante pe capul lui, un joie de vivre cum ar veni de zici ca d-abea acu se aseza si el ca lumea la masa si ii place ce are in fata. Respect!
Am mai fost de 2 ori la munte cu Timur, da nu apucai sa pun poze, indata ce mi le trimite le urc pe picassa undeva si pun linkul pe facebook sau undeva...
A ajuns in fine si Roxana, sotia lui Vlad (si colega mea de facultate) pe-aci, bineinteles ca am facut un gratar pe cinste, ma rog, Maestrul Vlad a facut, cu care ocazie am terminat si sticla de whiskey pe care de-abea o luasem de o saptamana.. hmm, oare sa ma ingrijorez? :D
Pe 1 noiembrie ne luam si masina, asa ca o sa mai dam si ture pe langa Calgary, sa descoperim ce e in jur. Din noiembrie incepe sezonul aurorelor, e unul din visele mele de cand eram copil sa vad o aurora boreala, e, de-acu doar un pic mai e pana sa ma uit in sus si sa vad perdelele verzi si albastre falfaind pe cer.
Altfel, stiu ca o sa radeti dar am avut o toamna f frumoasa chit ca scurta rau :). doar recent au mai scazut temperaturile pe la 8-10 grade, adica saptamana trecuta, ca in weekend tot 18-20 au fost, daca nu mai bine. Plimbarea pe langa rau printre copacii din ce in ce mai nudisti si cu covorul din ce in ce mai mare de frunze pe pajisti e cel putin la fel de faina ca in vara. Fiind mai intuneric insa, era sa fac niste accidente, odata cu niste rate care traversau aleea in sir indian (lung) fara semnalizare, nimic, alta data cu un iepure pe care l-a speriat o masina si a schimbat banda, asta, pajistea, trecand brusc peste pista de bici de era sa intre sub rotile mele, vreo 3 veverite care isi disputau o aluna si alti participanti la trafic la fel de interesanti.
Cu stirile din tara in continuare incercam sa nu ne mai enervam asa tare, si in general ne iese, cu putine exceptii gen DD si sacii de bani, Ponta care se roaga de rusi sa vie sa ne ia sau mai autentice, asa din curte : in fine se va trage canalizare la noi la bloc in Prelungirea - evident ca printr-o mare spaga, ca deh asta e cursul firesc al lucrurilor in tarisoara noastra.
e, asta fu si postu' din Octombrie ... glumesc! adica, sper ca glumesc, eu chiar voiam sa postez mai des, sa vedem cum imi iese de-acm incolo.

Tuesday, September 4, 2012

Dar... buna dimineata!

Azi m-am trezit cu un mare dor de Vama. parca as avea nisip in ...sosete si mirosul acela de fericire in par. si am zis sa scriu si eu, ca tot ma bate domnul Glavan la cap ca nu exist. si poate asa e, nu prea exist, nu spun, nu muncesc, nu scriu. dar azi sunt ok, ma simt ca in Vama si ... iata:

astazi este cea mai normala dintre zile de cand sunt aici. am dat examenul de conducere de dimineata (F daca il mai dau vreodata in viata, ca l-am luat dupa grele incercari si un sfert de masina cash) si l-am luat. in sfarsit. a fost ca si cum mi-as fi cumparat un bilet de tren. gata, sa calatorim! ne-am intors acas' si ne-am apucat sa bem bere. ca la Vama, la ora 12.00, la micul dejun. oua (in pizza) si bere. buna treaba!

am mai dormit, am mai gatit, am mai citit o stire despre metroul din Romania. idiotii, pana la alegeri ar putea sa vanda Drumul Taberei, ce mai conteaza o linie de metrou, un imprumut...

incep sa imi revin. am inceput sa fac lucruri, sa citesc in mod constient cartile mele, sa fiu din nou critica, sa nu mai fiu pasarica zgribulita de la glazvant. mi-e dor de ai mei si de prieteni. si de Vama, ceea ce inseamna ca exist! bare with me. I have cookies!

http://www.youtube.com/watch?v=Cs2xZNcwmT0

(descoperiti azi. sunt din Canada. tare as vrea sa ii ascult din Vama)

Saturday, August 25, 2012

ce mai e nou pe frontul de vest

Da, da, stiiiiu, nu am mai scris de mult, cred ca a lu' Sima fu in concediu de nu mi-a dat vreo 2 capace, hai sa vedem ce se mai intampla.
..io mi-am cam intrat in ritm la munca, m-am obisnuit cu majoritatea aplicatiilor si cu tool-urilor folosite, tot felul de chestii de resetat parole, cu ce trebuie facut in majoritatea situatiilor, aprobari, instalare, verificare, confirmare, etc; ma inteleg bine cu mai multi colegi, dar mai ales cu 2 care stau fix langa mine, Alex si Ryan, care sunt avatarul perechii de geek/nerd friends, discuta tot timpul despre ultimul joc video, stiu pe dinafara componenta celor mai obscure formatii de trash/speed/death metal, ce efecte speciale s-au folosit in ultimul Batman si fac poante doar in IT slang..
.... ne mutam! upstairs, scapam de Elefantina!!!! ieeeee! se elibera apartamentul de sus, nu fix de-asupra, ci alaturi din duplex, si de la 1 septembrie suntem acolo oficial, de fapt incepem sa ne mutam week-endul asta!...
... ne-am luat bilete la Buddy Guy!! unul din taticii blues-ului, care i-a invatat chitari pe alde Hendrix, Clapton sau Stevie Ray si care still plays a mean guitar, face super show-uri, de-abia astept sa se faca 26 sept!
..aseara a trecut Sorin cu Larisa sa ne ia si am fost la Fireworks festival, se pare ca era deja a V-a seara, io habar nu aveam ca se intampla asta. Aseara a fost spectacolul USA, au mai fost Brasilia, China, Germania si nu mai stiu cine; festivalul are loc pe malul unui lac undeva in sud si se aduna multi oameni asa pe pajiste, cu paturi, scaune si ce mai au, si stau si se uita la artificii, care-s aprinse pe cealalta parte a lacului si mai ales care-s sincronizate cu muzica, baga la difuzoare diverse franturi de melodii, de la Black Keyes la Katty Perry, si artifica se invarte in ritmul melodiei; la un moment dat se mai repetau (au durat cam 30 min), dar am vazut multe smecherii noi, pe care nu le mai vazusem..
...continui sa ma duc cu Olga la munca si imi place senzatia pe care o am dimineata cand ies din casa si simt mirosul ala de dimineata racoroasa si ma indrept spre rau si pista de pe malul lui si ma intalnesc cu alti biciclisti pe drum, incep sa simt si eu incet ca I belong.. vad cum scade nivelul raului incet, apar pietre sau insulite care erau acoperite inainte, devine mai transparent de ii vezi fundul pe aproape toata latimea, chiar si unde e mai adanc, prin downtown, iar asa unde era pana acu nusce groapa acum deja sunt la etajul 8 la o noua cladire 'high-rise', 4th street, pe care ma intorc eu, e in curs de reasfaltare cu un panou electronic care isi tot cere scuze si zice ca uite incepu lucrarea pe 14 august si se termina pe 3 septembrie, ma mir ca nu zice si ora; cu toata inclinatia spre instabilitate a vremii in Calgary, cica if you don't like the wheather here, wait 5 minutes, in general am avut parte de vreme buna, de fapt nu prea a plouat in ultimele saptamani -  drept pentru care a trebuit sa ies si sa ud iarba din jurul casei ca incepuse sa se ingalbeneasca, lucru care nu pot sa zic ca mi-a displacut - dar in schimb ieri a plouat de 2 ori - o data cand ma duceam io spre munca si o data cand ma intorceam, doar cate 15 minute, dar cu tot tacamul, cu vant cu tot, sa nu zic ca a lipsit ceva, deh
...ce sa mai zic? ne-am luat aspirator, am zis sa il comandam online de la Walmart, ca parea mai ieftin decat sa mergem la cel mai apropiat magazin, si ce zici vericule, l-au trimis taman din Mississauga, Ontario, 4 provincii mai spre est, cam 2700 km asa....
eh, cam atat, mai povestesc cand mai am ce, pa pa!

Sunday, July 29, 2012

Zmeura de pe strada mea


Zisai sa scriu ceva repede ca acu trece saptamana fara vesti si iar ma ia la rost al lu' Sima.
Am fost ieri la munte, dar din nou povestesc doar cand am si pozele. Dar ce poze!
Saptamana asta am fost in fiecare zi cu bicicleta la munca. 5.2 km, 20 minute, mers pe pista 80% din drum si apoi vreo 10 blocuri in downtown. Cam in fiecare zi impresionat de cate o chestie, ba un sofer care imi da prioritate, culmea!, ba niste  tronsoane de pe pista care sunt refacute ori pur si simplu de numarul de biciclisti pe care ii vad. Joi parca, eram la o intersectie vreo 7 bicle si o singura masina. In downtown! Am rezolvat si cu parcarea, am intrebat la secretariat si am aflat ca exista rack de bicle la demisol, mi-au programat cardul de acces sa pot sa deschid si poarta de la parcare si acum Olga sta frumos si safe :).
Sa va povestesc de drum un pic: merg pe pista cam 500 m pana la Memorial Drive, o autostrada urbana pe care o supratraversez pe un pasaj facut pt pietoni si biciclete, apoi pe malul raului - the Bow - cam 3 km. Asta rau de munte, remember Calgary e la 1000-1060 m altitudine, e cam nasol la intoarcere ca bate vantul in sensul lui de curgere, dar altfel, curat, pitoresc, mare, repede, pe o bucata mica ma simt ca in excursiile cu Vlad cu bicla pe vreo vale din aia de munte.
Apoi traversez Peace Bridge, proiectat de Santiago Calatrava - e si aci o poveste. Se pare ca au atribuit contractul direct, fitze, voiau si ei sa aiba ceva proiectat de cineva faimos, si, cum a si costat vreo 120 mil de coco, s-au cam suparat unii, ca cica nu ar avea chiar asa utilitate. Ei, pana la urma l-au facut si e folosit de mai multi oameni decat estimasera ei, asa ca pana la urma au dat-o la pace.
Dupa pod, intru in downtown, si, daca am ghinion sa prind rosu, stau cam la fiecare intersectie :D sau din doua in doua. Daca prind verde din prima insa, stau la maxim 2 stopuri (din 11 - traversez 11 strazi pana la cladirea unde lucrez).

Altceva...pana la urma nu m-am mai dus la referendum...m-a enervat Base, daca el nu se duce, io de ce sa ma chinui sa ma duc atata amar de drum sa-l votez? Oricum, si el e varza, cel mai bun vot e nici-un vot. Ar fi fost frumos sa fie ca in Eseu despre luciditate, sa voteze toata lumea cu vot nul. Poate ar fi inceput si ei sa isi dea seama - toti - ca totusi nu de ei e vorba aci si care cum sa isi dea mai tare la gioale, ci de omu de rand care vrea si el saracu sa aiba cu ce sa isi plateasca rata. In rest, incerc sa nu ma enervez prea tare, dar cand vad cum reusesc alde Ponta & Crin sa dea cu bata in balta efectiv in fiecare zi, ca nu e zi sa nu dea o perla  sau sa nu o faca de oaie, gen Crin Ich bin ein berliner sau Ponta care se gasi sa stea taman langa Medvedev la Olimpiada. Daca imi placea asa de mult de Base, nu mai plecam din tara, dar ce se intampla cu astia intrece orice cosmar.
Anyway.. hai sa ajungem si la titlul postului, iaca ce am gasit pe aleea din spate, pe unde se intra in parcare :d



Pentru ei bag seama este doar asa, estetic, dar io depun marturie ca au gust foarte bun :D.

Sunday, July 22, 2012

La munca. Si prin oras


Am zis ca mai povestesc cate ceva si despre job. Intai ca, din ce imi dau seama, colegii sunt foarte de treaba, par in aceeasi masura haiosi si gata sa te ajute cand e nevoie. Io am avut bafta la Kepler cu super colegi, daca si acum am la fel, o sa ma consider cel mai norocos ametit de pe pamantul asta!
Altceva, concediu: cred ca era principalul contra-argument la plecarea in Canada; de fapt in afara de faptul ca o sa imi fie dor de prieteni si familie, era singura chestie care nu imi convenea, ca eu stiam ca ai maxim 15 zile, adica e posibil sa incepi cu 10 si sa cresti de acolo. Ei bine, eu incepand cu 9 iulie, am 11 zile anu asta, plus 2.5 wellness days. Deci in total am mai mult de 27 de zile, ceea ce e mai mult ca in Romania. Asta fara sa numar prima si a III-a vineri libere in fiecare luna sau sarbatori legale. Vinerea ce tocmai trecu am avut-o libera si o sa merg pe algoritmul asta pana pe 1 septembrie, cand incep tura de noapte si o sa am fiecare vineri libera (dar nu cred ca o sa stau mai mult de 6-9 luni pe tura asta). Datorita fazei cu tura de noapte am si mai mult pe an in plus fata de cei nou-veniti pe zi, dar asta nu va mai conta asa mult cand voi schimba pozitia, ca va creste si salariul. Din ce am vazut, sunt destul de dese schimbarile astea, oamenii trec relativ usor pe pozitii mai bune, ori in cadrul Metafore, ori Cenovus, compania de Oil & Gas pentru care facem noi support acum. Astia de la Cenovus au cumparat jumatate din etajele din The Bow, cel mai nou skyscraper din Calgary, designed by mr. Norman Foster si cea mai inalta cladire din Canada dupa cele din Toronto, deci ar fi intr-un fel sa lucrez si eu acolo :).
Altfel, ce sa mai zic, au tot felul de cursuri si training-uri la care au access si angajatii, asigurari de sanatate, un fel de pensie privata la care, daca tu pui pana la 3% din salariu, pune si firma tot atat... si am zis de cafea, ceai, ciocolata calda si frigiderul plin de cutii de suc :).
Last but not least, de-acas si pana la birou fac 25 daca e sa iau autobuzul sau 15 cu bicicleta. Care bicicleta?  Ladies and gentlemen, meet my new friend, Olga :)



Alte chestii: incep sa ma simt cam ca in Granada cu astia, aproape in fiecare week-end e cate o fiesta pe strazi frate! Cica oras conservator, dar azi vazuram din C-train gramada mare de oameni pe langa Sunnyside, una din statiile aproape de noi, asa ca la intoarcere ne-am dat si noi jos sa vedem ce e. Cam aceeasi chestie ca la Lilac festival, toata 5th street pietonala pe vreo 6-7 intersectii, plus la una din intersectii, cu Kensington, care e un fel de 'centrul vechi' sa-i zic, iar vreo 2-3 si ala blocat. Mancare, beutura, muzica si se dusa de tot eticheta lor de conservatori cand vazui vreo 2-3 muschiulosi la bustul gol si vreo 5-6 fatuce numai in sutien (de costum de baie) si pantaloni scurti . Am baut o tequilla tonica (asta e noua :) nu mai incercasem) am ascultat niste latino-jazz-rock instrumental, f tari baietii, bagara un Oye como va de statu matzu in coada si facuram cale intoarsa ca era cald (vorba vine, vreo 29 asa) si ne era foame. Fun city, zic :)
La Stampede nu fusaram pana la urma si cred ca nici de Folk Festival n-avem buget, dar las ca nu e graba, o sa mai tot fie, din toamna nu mai ratam nimic!

Wednesday, July 18, 2012

la munte!

Gratie domnului Vlad, our friend and saviour, habemus poze!
Sa povestim atunci! intai tre sa zic ca cred ca m-am laudat cam mult data trecuta cu vremea de-aci, m-a injurat careva drept pentru care am avut 4 zile cu 29-31 grade, un fel de canicula extrema in Canada :). In sensul ca au ramas astia fara curent prin sudul Albertei, a dat toata lumea drumul la AC si nu aveau astia de unde sa bage atata putere :)). A iesit primaru' sau nushcine si a zis: va rugam, oameni buni, consumati mai putin, sa ramana si la altii :D Aaanywayyyy
Acum o saptamana si ceva, w.e.-ul 7-8 iulie, dupa cum anuntam, am facut o super excursie prin Muntii Stancosi. Mai pe la poale, asa, ca eram doar la faza de apropiat, mirosit, admirat...mai de la distanta. Sunt foarte multe varfuri pe-aci in jur de 3000m si destule peste, dar, din ce imi dau seama, maxim jumate sunt abordabile fara catarare. Asa ca acum doar m-am uitat cu jind la ele si am incercat sa imi localizez niste tinte asa, sa am in tolba pentru data viitoare.
Pornim noi deci la drum.. dar ce drum! Sa le luam pe rand, am fost tot pe autostrada, cu sensuri de mers separate de vreo 10m de spatiu (in general) verde, cu un fel de banda de urgenta si pe stanga, nu doar pe dreapta, si cu ceva ce nu cred ca o sa vedem in .ro in urmatorii 20 de ani oricat ne-am dori: poduri pentru ursi si alti locuitori mai sfiosi care, culmea, mai au treaba si in partea ailalta de shushea:
Intre timp, in jur se vedea cam asa:


V-am povestit de Icefield Parkway, noi practic nu am ajuns decat pe unde de abea incepeau ghetarii mai in firea lor, dar ia uite:
Ii zice Crowfoot glacier, fiindca acum ceva zeci de ani mai era un deget (mic) in stanga, ala s-a cam topit intre timp. Se intinde pe sus mai mult de ce se vede:
Mandru tare de palarie, nevasta si crazy rocket scientist


In fine, ajungem la camping. Ce sa zic, mai fusesem la ala de la Elbow falls si la Forgetmenot Pond, dar tot mi se parea ca e reclama, minciuna, sf: 160 locuri de campare, cu loc de parcare cu tot, inclusiv de trailer, deci cel putin 300-350 de suflete, si sa vezi si sa nu crezi: nu era, frate, nici picior de pet, punga, coaja de cartof sau orice. Si sa va zic cum se cazau oamenii aci:
 Vedeai cat costa: 30 de para de loc de campare, ca erai 2 sau 10, si sa ai lemne sa arzi toata noaptea (taiate frumos intr-o gramada)

 Ti-alegeai locul. Da, erau numerotate frumos si trebuia sa scrii pe o hartie la care stai.
 Hartia o luai de aci
 Si arata asa. Era de fapt un plic in care puneai si banii,

 Sau lasai numaru de card daca nu aveai cash
 Bagai plicu la cutie
Si gata. Nu era nima acolo sa tre intrebe ce si cum. Asa arata locul nostru:



Si asa arata raul de era 15 metri mai incolo: Mistaya river

A doua zi am fost pana la unul din lacurile din apropiere (erau vreo 4): Chefren Lake. Ii zicea asa fiindca li se parea lor ca muntele de deasupra semana cu piramida lui Keops :)

Si domnul Vlad cu palaria din Africa de Sud :)
A doua zi am facut repede o baie
Si ne-am indreptat catre Moraine Lake, unde nu prea au rost comentariile.
Am pus pe picasa toate pozele, dati un semn care vreti mai multe. Acu e cam tarziu si am obosit. O sa mai scriu maine sau mai degraba vineri ca am liber niste chestii despre cum e la munca. Pana atunci, va pup!

Monday, July 9, 2012

la munca, nu la mancat lubenita!

In asteptarea pozelor de la Vlad, fara de care nu povestesc nimic din excursia de vis prin Stancosi, sa va zic cum fu azi: fu tare frate!
Intai ca povestea asta cu training-ul o sa dureze 3 saptamani, dupa care inca 3 o sa stau pe langa altii care chiar muncesc si sa ma uit la ei, si de-abea de la 1 septembrie o sa pun si eu osu' la treaba. M-am mirat eu cat de repede s-au miscat sa ma angajeze, dar iata ca isi revin si o iau iar la viteza cu care ne-au obisnuit :).
Tipul cu care facem training e f tare, explica foarte fain si face poante tot timpul, si ceilalti doi colegi sunt si ei OK, asa ca nu ma plictisesc. La fiecare ora , ora juma' facem pauza de suc, cafea, ciocolata calda si ce mai au ei prin bucatarie. Io am mai scos si eu nasul pe-afar si am mai vazut din astea, aia de la McDo aveau suc si cafea tot asa, da' tot nu ma pot abtine sa nu ma minunez asa un pic in sinea mea uite ba e cola gratis :D. Si cum se vede fain de tot de la fereastra (sunt doar la etajul 6, dar e chiar in downtown deci toti skyscraper-ii sunt peste drum), ti-e mai mare dragul sa stai sa sorbi un expreso si sa zgaiesti ochii cate 10-15 min la fiecare 70-80 minute.
Altfel, ce mai invatai: io fiind pe noapte am 2k mai mult pe an fata de ceilalti; lucrez luni-joi de la 7pm la 6 am, am 15 zile pe an de conced (da zilele fiind de fapt de 11 ore cica e f posibil sa fie 165 de ore de concediu, deci 20.5 zile). mai sunt si 5 zile de sick days, pe care ne zisa clar ca nu le iei neaparat cand esti bolnav, doar ca din astea nu prea poti sa iei 2 consecutiv decat daca ai intr-adevar vreo problema. Pana in septembrie, o sa mergem pe programul de zi, care si asta e haios: 8.75 ore pe zi, dar fiecare prima si a treia vineri din luna e liber. De aici zic io ca e posibil sa am concediu mai mult, ca Brad mi-a zis ca el are cu alea 8.75 h cam 17 zile de concediu.
De povestit a povestit chestii foarte generale, cred ca ce preda el in 3 sapt se poate face frumos intr-una, dar eu nu ma plang : vineri intra primu  salar :D. Salariu intra pe 15 si 30, dar 15 fiind duminica, intra acu pe 13!
Ei cam atat, ma duc sa ma culc deh, obosit dupa prima zi de munca ;))


Saturday, July 7, 2012

The beginning of a new adventure

Il asteptam pe Vlad sa vina sa ne ia si plecam pe Icefield Parkway, un drum printre munti intre Lake Louise si Jasper, intre Banf national Park si Jasper National Park. It's suppose to be spectacular :) http://www.icefieldsparkway.ca/
O sa dormim la unul din campingurile de pe drum, la Waterfowl lakes, punem cortu, facem un foc, jucam o tabla, bem un rye whiskey de alberta, cantam la o chitara :D. Mai sunt 2 lacuri aproape , o sa dam probabil o tura pana la ele ca nu e dificil drumul. Asta va fi intentionat o tura mai de pensionari, sa ne bucuram si noi de peisaj si sa fie si Ionela multumita:D. Urmatorul w.e. in schimb sigur bagam un varf de 3000m , o tura din aia suparata, ca mi-am facut o pofta de trekking cautand campingul asta de nu va zic. More on this later..(poze luni)
Altfel, nu stiu daca mai tineti minte cum v-am povestit ca luna trecuta la meeting-ul asociatiei ar fi trebuit sa fie alegeri dar nu s-au intrunit numarul de membri, sau aia care erau nu s-au inteles, in principiu cei care erau nu mai voiau si aia care nu erau cu atat mai putin. E, long story short, la urmatoarea editie, de aseara, a facut Ionela greseala sa plece cu 15 minute inainte de final (ne astepta Vlad saracul afara de 15 minute) si cum-necum, m-am trezit vicepresedinte :). More on this later...
Nu am mai zis nimic de ce se intampla in tara, incercand sa nu imi mai fac nervi degeaba, adica nu mai multi decat imi fac citind stirile. All in all, pe principiul ca nu fac decat sa imi confirme ca am facut o decizie excelenta sa plec din tara. Dar atat vreau sa zic, pentru cei care citesc aici si se gandesc sa nu se duca la vot: noi mergem. La Vancouver. 1100 km. Nu am de gand sa ii fac lu Base campanie, fiecare sa voteze cu cine crede,  dar eu cred ca e datoria noastra sa votez si ma duc sa votez. mai vorbim!

Wednesday, July 4, 2012

it finally happened!

Nu, I'm not slightly mad, aia sunt demult, si nu doar slightly, ci I got a job!!!
Dupa doua luni, 60 de resume-uri, 14 telefoane si 6-7 interviuri, habemus jobus :). Si rapid, nu asa, m-a sunat ieri tipa de la HR, am avut un interviu cu ea, m-au chemat azi la 10 la alt interviu cu managerul de proiect si din nou azi la 3 sa semnez actele: de luni incep!
Jobul e ceva cu support, ii zice Help Desk Analyst, sunt outsourced la cenovus, o companie de Oil & Gas, si  dupa 4-6 saptamani de training o sa lucrez initial pe tura de noapte, nu e clar inca in ce configuratie (luni-joi sau luni-marti noaptea si restu pe zi, etc). Asa ca am fugit repede la COOP, am luat 3 steak-uri sanatoase, un whiskey de 23 de ani :D http://www.theglenrothes.com/uk/products/vintage-1988/ si l-am chemat pe Vlad sa ne demonstreze inca o data cam cum se face, asa, ca la chef. de-acu suntem si noi mai calmi si mai linistiti, mai respiram, intram in randul lumii ce mai!
Altceva ce uitasem sa zic, sambata asta am facut una din cele mai capitalisto-burghezo-mosieresti chestii : am tuns iarba :D. Am transpirat oleaca, e destul de mare 'the lawn' si in fata si in spate, dar e foarte rewarding asa, miroase frumos iarba taiata, si e misto senzatia de treaba facuta frumos cand termini.
Hai noroc!

Monday, July 2, 2012

lubenita fara samburi

Zisai sa bag ceva repede pana nu ma cearta iara Ionut :D.
trebuie sa va povestesc neaparat ca s-a cam incalzit si pe-aci, sunt 24, 25 de grade si intr-o zi chiar au fost 27! va dati seama canicula ? :D (acu sunt 23 in bucuresti, vad, si e 3 noaptea; tot 23 si aci, la 6 seara :D) sunt rau, stiu, da nu ma pot abtine, vericule, sa ai vara asa ca un fel de aer conditionat continuu, boierie.
Ieri fu ziua lu doamna Canada :). Am fost prin centru, e o insula pe rau, Princess Island, unde erau tot felul de evenimente, concerte, mancare, multa lume, veselie, frumos ce mai. Eu continuu sa ma mir cum pot sa se adune atatia oameni si sa nu fie mizerie. Sa ne intelegem, acum mai vazuram un pahar de plastic, 2, dar misunau si voluntari care curatau mai continuu. Oamenii stateau frumos pe iarba si vorbeau sau ascultau muzica sau faceau poze la ratele si gastele de pe rau. Mai pe seara au fost si artificii, dar nu am stat atata, ca se plictisise Ionela. De fapt, mai degraba i se facuse lene, ca aia de cantau, 2 am prins, bagau foarte fain si oamenii erau destul de entuziasti cu aplauze si tipete de incurajare, atmosfera era f faina, da' ce sa fac daca mi-am luat pe Morocanosu de sotie :D.
Inainte de asta, fusesem la Vlad sa vad meciu' (viva Espana!) si apoi am fost de am luat niste burgari de elan :D. De la Organic Market, nu asa, ok? I-a facut maestrul Vlad si evident ca au iesit de imi lasa gura si acum, cu un sos asa cu maioneza, ketchup, usturoi, niste pickles, niste rosii, salata... o minunatie. Io personal zic ca tot stake-u ramane pe locu 1, da' Ionelei mai mult ii placura astia. Daca e vorba de mustar sau maioneza in propozitie, nu prea mai ai ce sa ii explici, nu te mai aude, e in transa, asa ca o lasaram asa.
Asa, sa zic si de lubenita. Bre, io de struguri fara samburi am mai auzit, cred ca si de portocale, dar lubenita chiar nu imi inchipuiam ca se poate. Ei, iaca este! E asa o urma de samburi, niste chestii mici si albe, da' nici sa vrei nu ai cum sa le simti cand mesteci. genial, imi tai felia, dau jos coaja, fac asa un castron mare plin de bucati de lubenita si bag la film fara sa ma chinui cu scuipat seminte. Plus ca pretul e la bucata, nu la kil, adica toate is cam la fel de mari. Au si ei o manie cu standardizarea, morcovii sunt de aceeasi lungime, cartofii cam la fel, de rosii nu mai zic. Si nu, nu sunt modificate genentic :D. Anyway, foarte buna si la gust lubenita, data viitoare cand mergem la superstore iau 3!
Saptamana trecuta a fost de departe cea mai plina pana acum cu 'evenimente muncitoresti'. Pe mine m-au sunat vreo 5 agentii sau firme, pentru vreo 6 job-uri, am avut si vreo 2-3 interviuri telefonice, Ionela a avut si ea tot asa un interviu (al 2lea la aia) ... dar din pacate pana acu nu iesi nimica. Noi tot speram, daca se agita treburile ca vin si vremuri mai bune.
Un roman de la club m-a recomandat unui prieten de-al lui care a lucrat ca recruiter pe IT de 22 de ani si ma suna si ala sa imi dea niste sfaturi despre CV, cum sa il mai schimb sa fie mai bine primit, si zisa ca mai intreaba si el in cercurile lui, imi mai trimise niste linkuri cu joburi pe care nu le gasisem eu, m-a ajutat mult ce mai si a zis ca o sa mai sune daca mai are vreo idee.
Apropo de club, am fost cu oamenii astia la un gratar la munte. Culmea, din zecile de locuri posibile taman la Forgetmenot Pond se trezira sa mearga, adica unde am fost cu Vlad si Timur acu o luna cand am fost eu prima data la munte mai serios. Pentru cine nu a vazut pozele, aci sunt https://picasaweb.google.com/109751456956467737411/Hiking20May
nu am apucat sa povestesc tura aia, desi asa aveam de gand, sorry...
Asa ca am stiut cum sa ajungem (am mers tot cu Vlad) fara probleme. Ar fi fost mai complicat altfel, ca nu prea stim imprejurimile inca si nici semnal nu prea e daca te duci in munte un pic.
Hai ca ma opresc aci, Ionela face varza calita cu costita si carnati, plus o ciorba cu zeama de varza, nu pot sa mai concentrez deloc :D

Tuesday, June 26, 2012

ce mai e nou

Deoarece m-a certat a lu' Sima, ma simtii vinovat si zisai sa mai scriu si eu cate ceva.
Ne-am inscris si noi in asociatia romanilor de v-am povestit, adica am platit abonamentul de $30 pe an (amandoi). Si acuma participam la organizarea festivalului de film european :). Mai facem un text,  mai dam un mail, de exemplu pana acum suntem noi, bulgarii si francezii si eu i-am cautat pe aia de la cervantes si se pare ca sunt si ei interesati deci e posibil sa avem si filme spaniole . Asta ar fi draftul de site (nu dati cu bata, mai e de lucru, pana in noiembrie e timp)
http://calgaryeuropeanfilmfestival.ca/
Duminica am fost la un party la Sorin, sarbatoreau ca s-a mutat fata cu el, au aranjat casa, si in general sa ii cunoastem prietenii Larisei. Am jucat prostia aia de joc cu ucigasul, detectivul si satenii, ultima oara il jucasem in tren cand veneam din retezat cu cei din pasi marunti, ne-am distrat la maxim :).


Cu vanatoarea de joburi ce sa zic, ne-am mai specializat si noi, clar stim mai bine unde si cum sa aplicam, avem mai multe raspunsuri, interviuri, etc (de ex, pe mine ieri m-au sunat 3 agentii de recrutare, din care unii cu 2 joburi) dar tot nu avem nimic clar, tot speram ca e dupa colt urmatoru job care sigur e al nostru.
Imi place la nebunie vara astora, fara asfalt topit si cu 16 ore de lumina. 16 frate!! Ploua sa zic de 2 ori pe saptamana, in rest e senin si frumos, maxim 25 de grade iar acu de exemplu sunt 15  (e innorat iara). Ieri am iesit in sandale si tricou, era frumos, soare, peste vreo 2 ore a tras o rapaiala si in 15 min iar era soare.
In 10 zile o sa inceapa aci Calgary Stampede, caruia ii fac reclama ca the greatest outdoor show on earth. Anu asta si mai abitir, ca implinesc 100 de ani si o sa se dea peste cap sa il faca si mai special. Pe langa concerte, baloane, tiribombe, mancare si artificii, mai au rodeo, dupa titlu ar trebui sa va dati seama, cu cai, cu tauri, din astea de cowboy. A, si indieni of course, din aia adevarti, cu pene care danseaza si canta d'ale lor originale. In general nu e ceva f special doar ca e mai mare si mai tare decat toate, dureaza 10 zile si atrage peste un milion de vizitatori, adica din afara orasului. Evident ca o sa se bea hectolitri de alcool si o sa se manance munti de hamburgeri.
http://www.calgarystampede.com/
Nu-mi mai vine acum in minte nimic si am un interviu in 3 ore la telefon si tre' sa mai citesc de firma astora sa am si eu ce sa ii intreb.
Salutare!

Monday, June 18, 2012

la munte din nou!

Am ajuns din nou la munte, de data asta si cu Ionela si cu ceva mai mult chef de fotografiat la Vlad si Sorin :-). drept, si mai multe lucruri de fotografiat.
Intai sa va explic cat de fain e sa mergi la munte din Calgary: am plecat de la noi pe la un 10:30, a venit Vlad si ne-a luat si am mers sa ne intalnim cu ceilalti( Sorin, Ana Maria o prietena de-a lui si inca doi prieteni de-ai Anei Maria, un tip australian si o tipa de-aici din Calgary). Am plecat de la Sorin pe la 11:30 si la 12:30 eram la inceputul traseului, la 1500m altitudine ( eu si Ionela am avut timp 15-20 minute sa vedem si o cascada frumoasa vis-a-vis de intrarea pe traseu). Traseul a durat 3:45 h, 7.5 km, diferenta de nivel 870 m, si la 17:15 eram acasa pe canapea, cu berea in mana si dushul facu! Granted, sunt si locatii mai departe, dar sunt si f multe f aproape. Adica, sa fim intelesi, de la Calgary intri in munte dupa 50 km si sunt 10 ore cu masina pana la Vancouver, doar munti, continuu! Si asta e pe lat, sa zic asa, pe lung... din Alaska pana in Patagonia, sa te tina bocancii.
Si acum niste poze:
Elbow river, undeva in dreapta e si cascada de care am zis:


incep sa se vada muntii frumos
aici ionela zambeste 

aici ionela vrea sa il bata pe Sorin: unde ne-ai adus? mai e mult?!

 se vad muntii si mai fain
 vlad cu steagul canadei, pe varf (Prairie Mountain)
 io cu steagu
 batea un vant bai tataa
 gasca la pauza de pe varf, gasisem un loc mai ascuns de vant

 din nou vant;-)
 aici ne intoarcem

 se facuse foarte cald si frumos intre timp
cam asta e povestea, continuarea e ca Ionela are asa o febra musculara ca de sambata nu poate nici sa se ridice de pe scaun fara sa se vaite :D. Azi i-am promis ca o scot la plimbare, e un deal aici aproape, ca evident ca nu ii trece fara sa faca ceva miscare. se facu 4:20 si in a nu o convinsai, sa vedem acum dupa ce mancam ce sanse am :-)