Ibricul, gulia şi prostia

Astăzi este prima dată când scriu cu diacritice de când sunt aici. În ultima vreme, mă apasă că nu pot zice pe limba mamei, aia moldovenească plină de zvâc, orice îi vine unui om să spună minut după minut în viaţa lui măruntă. După umila mea părere, cred că proaspătul imigrant suferă cel mai tare nu după leuştean, sarmalele şi micii turcilor, ci după libertatea de a se face înţeles şi cînd vrea să cumpere gulii, şi când se dă deştept.

În ultima vreme, nu am fost deloc deşteaptă. Din contră. Aş putea spune că nici când am trăit o vară cu povara corigenţei la matematică, într-a şaptea, nu m-am simţit mai supărată pe micimea mea. Na, traduceţi voi asta cu micimea! Nu aş şti într-o mie de ani cum se zice la maşinuţa aia de face găuri în hârtie ca să o pui la dosar şi deja m-am plictisit eu să îi pun pe oameni să-şi repete numele, care, în majoritatea cazurilor, sunt Popescu, Ionescu, Johnescu. Maşinuţă, maşinuţă, dar mare-i ruşinea faţă de mine însămi că nu îmi vin în minte cuvinte pe care altfel, acasă, le foloseam pe englezeşte intercalate cu moldovenismele mamei.

Al naibii dacă m-am gândit vreodată că va fi important să ştiu să cer ibric pe englezeşte. Iar de asta ai nevoie rar, dar să vezi altele cum te frustrează. M-a impresionat o fostă colegă din România care mi-a pus în vedere, cu limbă de plecare, să nu îmi pierd simţul umorului. Nu mi l-am pierdut, doar că aici dau mult din mâini şi mă maimuţăresc mai mult. Că e greu să zici repede cuvinte care-ţi curg deja în româneşte prin căpşor. E ca şi cum aş traduce limba românească în semne.

Toţi ceilalţi imigranţi din jur îmi zic că trece. Mă întreb după câte vizite la piaţă şi după câte momente de idioţenie magistrală în faţa perforatorului de hârtie, spre care arăţi doar şi spui: holes, holes...

PS: După cum probabil aţi dibuit până acum, frunstrarea de piaţă şi viaţă îmi aparţine mie, Ionela, soţie de om cu două facultăţi de matematică şi căruia îi plac foarte mult guliile.

si dupa cum ziceam..

Lucrurile incep sa se aranjeze incet-incet si sa intram intr-o oaresce normalitate.
Adica  Ionela are si ea acum un job, dupa PR card si carnet, deci nu se mai simte cetatean de mana a 2a :). Jobul e doar contract de 3 luni si sa zicem ca nu o incanta, dar e la un ONG mare (United Way) si e un prim pas f bun. Incepem amandoi cat de curand (speram ca la urmatorul salar) cate un curs, ea de adobe, eu hmm.. ma mai gandesc un pic... A, si sa nu uit, lume lume, pe 15 dau si eu examenu de carnet!! ce ziceti de asta? Minunea e pe cale sa se intample :d
M-am obisnuit cu tura de noapte, dupa perioada in care eram stresat sa fac cat mai multe, m-am linistit, si culmea! fac de fapt mai multe, si am timp sa trec si prin portalul astora de cursuri unde au tot felul de chestii gen continuous improvement sau introducere in diverse aplicatii de Oil & Gas. A fost fain cand mi-am luat juma de 'zi' libera si am fost la concert la Buddy Guy, dupa care am venit la munca, bine dispus si tot :).
Apropos de concert, tataie la 76 (!!!) de ani e incredibil de haios si carismatic, sa il vezi cum oprea melodia sa ne mai povesteasca ceva, cum se plimba prin sala cu chitara in mana, improvizatii si poante pe capul lui, un joie de vivre cum ar veni de zici ca d-abea acu se aseza si el ca lumea la masa si ii place ce are in fata. Respect!
Am mai fost de 2 ori la munte cu Timur, da nu apucai sa pun poze, indata ce mi le trimite le urc pe picassa undeva si pun linkul pe facebook sau undeva...
A ajuns in fine si Roxana, sotia lui Vlad (si colega mea de facultate) pe-aci, bineinteles ca am facut un gratar pe cinste, ma rog, Maestrul Vlad a facut, cu care ocazie am terminat si sticla de whiskey pe care de-abea o luasem de o saptamana.. hmm, oare sa ma ingrijorez? :D
Pe 1 noiembrie ne luam si masina, asa ca o sa mai dam si ture pe langa Calgary, sa descoperim ce e in jur. Din noiembrie incepe sezonul aurorelor, e unul din visele mele de cand eram copil sa vad o aurora boreala, e, de-acu doar un pic mai e pana sa ma uit in sus si sa vad perdelele verzi si albastre falfaind pe cer.
Altfel, stiu ca o sa radeti dar am avut o toamna f frumoasa chit ca scurta rau :). doar recent au mai scazut temperaturile pe la 8-10 grade, adica saptamana trecuta, ca in weekend tot 18-20 au fost, daca nu mai bine. Plimbarea pe langa rau printre copacii din ce in ce mai nudisti si cu covorul din ce in ce mai mare de frunze pe pajisti e cel putin la fel de faina ca in vara. Fiind mai intuneric insa, era sa fac niste accidente, odata cu niste rate care traversau aleea in sir indian (lung) fara semnalizare, nimic, alta data cu un iepure pe care l-a speriat o masina si a schimbat banda, asta, pajistea, trecand brusc peste pista de bici de era sa intre sub rotile mele, vreo 3 veverite care isi disputau o aluna si alti participanti la trafic la fel de interesanti.
Cu stirile din tara in continuare incercam sa nu ne mai enervam asa tare, si in general ne iese, cu putine exceptii gen DD si sacii de bani, Ponta care se roaga de rusi sa vie sa ne ia sau mai autentice, asa din curte : in fine se va trage canalizare la noi la bloc in Prelungirea - evident ca printr-o mare spaga, ca deh asta e cursul firesc al lucrurilor in tarisoara noastra.
e, asta fu si postu' din Octombrie ... glumesc! adica, sper ca glumesc, eu chiar voiam sa postez mai des, sa vedem cum imi iese de-acm incolo.