Pages

Friday, November 9, 2012

Jurnalul de dor al pinguinei Atâtica

Faza I: Văleu!

De când mă ştiu, sunt nebună cu munca. Mă identific cu serviciul meu şi intensitatea vieţii mi-e dată de farmecul lui. O fi prost sau nu, la vârsta asta mai greu shimbi obiceiuri prosteşti. Ce te faci, însă, când ajungi să nu îţi placă sau, mai rău, să nu înţelegi exact ce faci? Orice altă limbă, oricât de bine o ştii acasă la tine, nu ajunge la fel de repede la neuron ca limba maternă. Îţi dai seama de asta când ajungi să trăieşti, găteşti, împrieteneşti, suni la doctor şi altele. Şi astfel lumea la muncă îţi spune, scurt: ''Sună acolo.(audible)..bjddhsdjsahdsa (non-audible).... OK?" şi, după vreo 3 minute, te loveşte. Oare unde o fi zis să sun? după una-două experienţe asemenea, îţi vine să jeleşti ''Văleuuu, văleeeuuu!''. Cum să spun că nu mi-s chiar aşa proastă?
Faza II: Contextuzalizare. Că-i mai bine. Precis.

Întotdeauna o certam pe prietena Anca. Pentru că, deşi ajunsă în State cu acte în regulă, unde îi plăcea tare ce făcea, voia sarmale şi la crâşmă pe Lipscani. Nu aş fi avut cum să înţeleg că, de fapt, prietenii erau cei care lipsesc. Oameni care să înţeleagă exact ce zici, repede, fără "Văleuuuuu!". Şi din nou: "Văleuuuu!"

Faza III: Revenind...

Întotdeauna mi-a plăcut Ada Milea. Recunosc, m-am îndrăgostit un pic mai tare de soţ când am aflat că o cunoaşte, a fost la ea la Târgu Mureş în studenţie, iar Ada (nu că-i frumos să fii familiar?) i-a cumpărat parizer. Lui şi altor derbedei, deh... studenţi manieraţi şi flămânzi. În ultimele zile, ascult Apolodor al lui Gellu Naum, interpretat de fimeia cu ochii verzi nebuni şi, uneori, costum de ski la concerte, Ada Milea. 

Faza IV: Decret de la pinguina Atâtica.

Apolor este un pinguin călător care pleacă de lângă cămila Suzy şi de lângă alţi prieteni din circul de la Bucureşti unde lucra, căci îi era dor de fraţii lui din Labrador. Aşa începe, aşa se termină: ''Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor!''

http://www.youtube.com/watch?v=5yeDIibFCDM


4 comments:

  1. Va pupa toți apolodorinii, chiar dacă de la distanță, va stangem rău in brate...

    ReplyDelete
  2. eu zic sa te potolesti. 1. aizis si tu,nu esti proasta. deci chill.2. munca e ...nu tre sa iesi de la pensie de acolo. 3. si eu eram nebuna cu munca si uite ce bine ma simt acum nemuncita de vreo 2 ani :D

    ReplyDelete
  3. mama, imi place la nebunie cum scrii, mi-a placut rau de tot si articolul cu guliile, imi plac atat de tare ca te-as strange in brate.
    E greu, iti povestisem si eu senzatia din Spania cand desi intelegeam tot vroiam pe limba mea frate.....
    Dar nu uitati....important e sa fiti voi fericiti! Si oricand veti decide ca era mai bine in tara aia inapoiata veti gasi aici 39857394579 prieteni care se vor bucura!!!
    Ne e dor de voi si va pupam!

    ReplyDelete
  4. @Micky. Ai dreptate. Vinerea este ziua mea de depresie, deci a trecut. Inainte era duminica. Pana am citit intr-o carte despre unul care facea la fel si nu mi s-a mai parut original :))@Eliza: saracii spanioli. Ei si asiaticii sunt cam cei mai amarati aici din cauza limbii. Ii salutam pe toti cei 39857394579 prieteni!

    ReplyDelete