Gimme me sugar, baby!

Cred că unii dintre voi ştiu povestea cu primul nostru animal de companie, pe care l-am avut când ne-am mutat în casă nouă în România. I-am spus Jerry. Şi da, este vorba despre o rozătoare. Care s-a dovedit până la urmă un şobolan, ajuns în apartamentul nostru nou de la mansarda romantică prin gaura de la hotă, sobolan care se delecta cu bunătăţile cumpărate de la supermarket şi depozitate pe jos, căci nu aveam mobilă. Jerry a trecut prin mai multe etape. Întâi a fost doar Jerry. Apoi a fost Jerry Captivus, cât a stat închis în baie, unde speram noi să îl prindem în capcană. Rămâne în istorie ca Jerry Babanu'. Îl avantajau dimensiunile, ce-aş mai putea zice.

Aici, în Canada, avem un nou animal de companie. Îi spunem "Fata". Tot rozătoare e, dar mai drăgălaşă, că, deh, avem şi noi gusturi mai bune dacă tot ne-am lăsat de stres. Veveriţa despre care vorbim e neagră şi sărită de pe fix. Adi a fost cel care, sub privirile mele dezaprobatoare ("alooo, ai 34 de ani!"), a început să-i lase alune pe mocheta din fata uşii. Nu oricum, alune glazurate, de m-am temut că inventăm veveriţa diabetică. Şi aia venea şi le înghiţea, dar noi nu prea o băgam în seamă. Până într-o dimineaţă de weekend, când dormeam duşi ca în orice zi fără muncă. Numa' că animalu nu ştie când e weekend, aşa că, dezamăgită de lipsa alunelor, a început să ţipe. Aşa de tare, că ne-am trezit. Crăcănată, bălăngănindu-se pe o creangă, urla: "Gimme me sugar, baby!"

Şi i-am dat. În fiecare zi de atunci. Între timp, am trecut-o la alune sănătoase, fără zahăr. Tot între timp, ea şi-a făcut un prieten. Dar a fost doar pe interes, că veneau împreună pe preş, ăla îi halea alunele şi atât. Fata noastră s-a deşteptat între timp şi l-a lăsat pe profitor. Vine din nou singură, îl pândeşte pe Adi când pune alune şi apare imediat după cu burta goală şi coada foarte neagră în zăpadă. 

Azi am gasit-o în cutia poştală. Oare vrea să ne la lase vreo scrisoare de mulţumire? S-a speriat fata, a fugit aşa, pe vertical, cât ţine tot peretele exterior. Şi eu m-am speriat, ţin să zic. Orişicât, nu cât m-am speriat când m-a ameninţat Adi cu  "Te scot în zăpadă şi te bat cu veveriţa la fund". Asta da imagine despre Canada!