Despre curci şi alte animale simpatice

Dacă pentru o clipă v-aţi putea imagina colţul ăsta de lume ca fiind real, frumos, tihnit. Şi accesibil, că aici este problema. Când le-am spus alor mei, mândrilor membri ai familiei Curcă, că plec în Canada, jur că aproape am auzit bocetul acela prelung care însoţeşte moartea cuiva. Canada reprezintă încă pentru mulţi dintre noi un loc undeva pierdut în lume, unde vâjâie vântul, zăpada este cât casa şi vara şi unde, în general, viaţa ar fi suspendată. Pentru oamenii despre care facem vorbire, locuitorul Canadei este personaj de basm.

Când am mai telefonat acasă la vreun prieten, am avut uneori impresia că omul de la celălalt capăt al firului se chinuie să audă ecoul propriilor cuvinte, se aşteapă ca legătura să fie proastă, iar eu să spun lucrurile repede, ca un puşcăriaş la convorbirea sa săptămânală cu lumea de afară.

Şi totuşi există acel ceva care desparte lumile astea două. Nu am nicio definiţie pentru asta, nici măcar o tentativă de a o defini. Dar imaginaţi-vă următoarea scenă, repetată zi de zi, când merg la serviciu. Pe drum, trec pe lângă o casuţă, în curtea căreia este un câine care mă latră de fiecare dată. Iar eu, de fiecare dată, fără excepţie, am acelaşi prim gând: să sar în zăpadă, să mă ascund, să fiu gata de luptă. Ca în Bucureşti, unde apare maidanezul şi în casa scării, şi în crâşmă, şi-n spital. Aici maidanezi sunt iepuri sfioşi, care sar ei în sus când te intâlnesc, iar veveriţele mi-s sus pe gard şi îşi râd de ei.

Azi am vorbit cu Magda mea, care bea ţuică fiartă la noi la Iaşi, departe de gălăgia Bucureştilor, m-am facebookuit cu un coleg de facultate si mi-am adus aminte cum ascultam Elvis pe vinil la prietena din copilărie, Roxana.

În loc de sfârşit: colegul de facultate nu e deloc serios, ii place sa se joace cu muzica în loc să meargă la servicI:  http://www.youtube.com/watch?v=gN7Tz8EMDC0

 Să aveţi sărbători colorate. Prietenia şi săritul în zăpadă să ne unească.

Despre colinde si vin

nu stiu cand trecura astea 10 zile de cand intrai in concediu! dar imi amintesc feelingul din dimineata aia:
 am ramas pana pe la 7 jumate asa, sa termin niste mailuri ca na, urma o perioada imensa de lene, si, desi de obicei la fix o tai ca sunt rupt, acum aveam o darnicie asa in mine ca nici nu imi era somn.
si am coborat in strada si era un cer nebun, un albastru deschis de lac de munte inghetat in stanga si negru bezna in dreapta, o dimineata de vacanta perfecta.
am trecut ilegal strada in dreptul iesirii din cladire, am traversat parcarea de vizavi, jay walking again urmatoarea strada si am urcat in +15 (coridoare la nivelul I, cu mochetica, ce unesc toate cladirile din centru ca sa nu ingheti cat ''mergi'' prin downtown), ca era frigut vericule, si in +15 toata lumea cu cafeaua in mana se grabea la munca si eu ma duceam acasa pentru aproape 3 saptamani, dar era si fain sa miroasea a briose si omlete si a cafea proaspat facuta de pe la Sunterra, Seconnd Cup si alte cafenele de pe aici.
si, cand sa intru in Gulf Canada Square, era un grup de vreo 30 de oameni, adunati de pe la 5-6 companii - intelesai io mai apoi - plus o doamna la un pian, cantau colinde. Bai tata! si numai ce ajunsai eu si terminara un cantec si apoi imi cantara un Greensleeves, care, chit ca nu-i chiar colind, it's my favourite!
si mai departe, traversand pe deasupra Stephen Ave. si apoi prin Banker's hall si TD Square/ The core, si cobor direct in statie la autobuz, mare inventie si +15-ul asta :)
ce mai, a morning to remember!
La fel si ziua de ieri, cu tombola :D. Sa va explic cum fu cu Wine Lottery: fiecare putea sa aduca o sticla, 2, 3, si pentru fiecare sticla aveai 3 biletele in cutie. Unii (majoritatea) se adunara si in echipe, asa incat, daca era sa castige unu', imparteau apoi prada intre ei. Eu in schimb, cu o singura sticla, trimisa printr-un coleg in ultima zi in care se mai putea trimite, cu unul din bilete tras chiar la prima tragere (au fost 14 trageri, a cate 14 bilete) ce crezi? Am castigat :D :D. 64 de sticle, bai, baiatule!!! Al doilea bilet mi-a fost tras la pennultima tragere si pentru ultima m-am dus la firma sa fiu si eu de fata la marea finala. Ma luase cu tremurici cand au inceput sa se citeasca biletele si tot nu auzeam numele meu. Si, cand imi zisa unu' din spate ''Gata, mai, esti doar tu si cu (..un nume pe care nu am putut sa il procesez)!'' nu putui sa indrug decat niste monosilabice ''oh! really?'' si apoi iese numele aluia si, deci ramasa doar al meu in palarie si deci plecam acas cu sticlele,  tot la "really" eram blocat.. si apoi imi revin cu "Yess!!" si incep sa imi fac planuri cu cine si cand beau care sticla ...
in rest ce sa zic... a inceput sa fie mai iarna si aici, temperatura medie e mai degraba -20 decat -10, dar bag seama ca m-am mai obisnuit, ca mie chiar nu mi se pare asa frig, mai ales ca in mare parte din timp e senin si frumos de iti tot vine sa te duci sa te dai cu sania; a nins azi-noapte (deci avem zapada proaspata de Craciun), vreo 20 cm asa, si culmea! azi  - am fost sa mai cumparam ultimele detalii, ca a fost Ionela weekendul trecut sa cumpere grosul - nu era "circulatie ingreunata" sau drumuri inzapezite :). Inca mi se pare un pic SF cum iau astia zapada si o duc... undeva si nu sunt mormane negre pe marginea drumului care sa blocheze masinile parcate si trotuarele.
de maine o sa intram un pic in priza cu mancarurile, are Ionela in plan si cozonaci, si sarmale, si salata de boef, si mai stiu io ce, apoi o sa fie Craciunul, cu Roxana si Vlad, de Revelion suntem invitati la Alejandra si la Axel, prietenii nostrii mexicani, intre timp poate dam o fuga la munte cu Codrut si Lelia, deci agenda plina, drept pentru care Ionela doarme acum si eu bagai niste pui cu cartofi la cuptor sa avem in seara asta pana incepe programul gargantuelic :).
Hai va pup. si Sarbatori Fericite tuturor!

Acasa

Uita-te la ele. O fi suparate ca am castigat?

Bună dimineaţa, USL!

Scriu acest post cu marea convingere că şi morţii vor vota, astăzi, USL. Singurii care s-ar putea împotrivi acestei viitoare dictaturi roşii, cu personalităţi multiple - uneori felixiene, poate becaliene - nu vor merge la vot. Lehamitea de a alege din nou răul cel mai mic îi convinge pe mai toţi oamenii frumoşi pe care îi cunosc să stea acasă, în fotoliu, şi să urască ziua de azi. După închiderea urnelor şi anunţarea rezultatelor exit-pollurilor, mulţi dintre ei se vor interesa, probabil, de soarta prietenilor plecaţi de ceva timp în alte ţări, şi vor afla că oamenii despre care se interesează sunt încă la început, în ţara care i-a adoptat, şoferi, secretare, infirmiere sau poate muncitori necalificaţi, deşi au o diplomă, domle, ce dacă premierul însuşi e doctor plagiator al aceluiaşi sistem de învăţământ.

În provincia Alberta, în care locuim, este acelaşi partid politic la putere de 42 de ani. Nu înseamnă că este o continuă plictiseală sau că nu există opoziţie. Aproape că s-a schimbat puterea anul trecut, însă unul dintre reprezentanţii opoziţiei a spus o prostie. Despre homosexuali. Taxată pe măsură. Să mai zicem că premierul e o femeie?

Niciodată morţii din ţara mea nu vor vota o femeie. Le-a ajuns Merkel care le-a dat peste degete când au vrut să joace liniuţa cu UE. Din pricina asta, aş vrea să le spun prietenilor mei frumoşi că votul lor o va ajuta pe Merkel şi tot ce înseamnă Europa deşteaptă, de care, în caz contrar, ne vom izola.

Astăzi mă bucur că sunt în Canada. Oricât de mult sunt legată de ţara mea, creditarea prin nesancţionare a plagiatului, hoţiei şi prostiei are puterea de a mă arunca, aproape cu totul, pe alt continent. Şi sunt dureros convinsă că USL va trece astăzi peste orice prag. Bună dimineaţa, USL. Noapte bună, România!

Ionela

still alive and kicking!

salutare salutare!!
am zis sa mai scriu si eu ceva ca a cam monopolizat fimeia asta a mea blogul.. nu ca ma plang, mind you, face audienta de numa' , dar ma simt asa cu musca pe caciula un pic :)
deci, ce mai veste poveste? pai no big change, hranim veverita, inca ne miram de iepurii care apar in fata cand te astepti mai putin, de casele si copacii impodobiti care mai de care, ce fu de Halloween, da ce e acu, oalei, zici ca e concurs frate!
ne luaram si masina (Toyota tercel), care in afara de faptul ca scartaie si partzaie e f buna. scartaie (credem) fiindca trebuie schimbata cureaua de transmisie, si partzaie fiindca pasamite are nush ce fisura pe undeva pe toba, mica mica, de nu a gasit-o mesteru da destul de producatoare de sunet ca sa o alintam 'flatulenta' cand aceleram pe la 80 pe Blackfoot drive, in drum spre vreun hipermarket. e frumos asa, sa ajungi la superstore sau ikea pe 'bulevard' cu 3 benzi pe sens si intersectii denivelate - pai sunt mai multe interchange-uri intr-un singur cartier decat sunt pe toata autostrada bucuresti constanta (felicitari, apropos, e o treaba sa ajungi la vama veche in aprox 2 ore si un pic :) ). ultima data cand am fost la cumparaturi, de bucurie ca am ajuns asa repede, ca am avut si gps care sa ne zica pe unde sa o luam, am si spart $300 dolari, niste nemancati frate! sa vezi mormanu de carne, zici ca ne pregatim pentru armaghedon. ne-am mai trezit si cu un ditai curcanul 'cado', presupun ca daca te-au vazut cheltuind peste $250 iti dau animalu gratis, inseamna ca ti-e foame rau, si in Canada asta nu prea se face.
sa zic si de frig, nu? paaai..na, nu prea fu cine stie ce. poate si unde ma incordasem bine de tot, la cat m-au amenintat toti sa vezi tu cum o sa degeri la iarna! ca am cam trecut cu vederea cele 2-3 ocazii cand chiar a fost frig, fiindca vorba aia, dabea erau -20, ori eu ma uitam mult mai jos, si vazand ca nu-s -30 inca, stateam linistit. A cam venit in valuri pana acu, si anume de vreo 3 ori s-a intamplat asa: nins bine de tot 3-4 zile, bagat un -18 _ -22 asa sa prinda frumos 1-2 zile, si apoi incet incet inapoi spre 0, 5, 7 grade, pana se topeste (aproape) toata. O singura data am cam patit-o, am mers la un 'movie night' cu niste prieteni, mexicani, iranieni si romani la o fata acasa, si am zis ca sta aci aproape - si era aproape, cam 2 km asa. Da mi-am dat seama cand am ajuns ca diverse bucati de picior dadeau asa o senzatie de lipsa si incepeau incet-incet sa revina la viata :).
Dar in general e ok, ziua e soare deci oricum e mai bine, si seara ori ma duce Ionela ori autobuzul e f aproape si de la statia din centru pana la munca merg prin +15 . V-am mai zis de asta, mare inventie :) Coridoare asa prin (cam) toate cladirile din centru, cu magazine, cafenele, restaurante etc, ca sa nu fie nevoie sa mergi pe jos cand e prea frig.
CU munca e ok, mi-am intrat in ritm destul de bine ca sa fac 'peste norma' sa ma ia sefa la ochi asa ca prin ianuarie sa pot sa aplic linistit pentru o noua pozitie, la alt departament mai 'senior'. pana atunci, saptamana trecuta, asta si urm muncesc numai cate 3 zile, si de pe 12 intru in vacanta, asa ca nu ma plang .
Imi e dor si mie de prietenii din Romania, si ma uit asa cu inima indoita ca lipsesc la niste evenimente- se marita GG, prietenul si coleg inca de cand stateam prin camin, Razvan are bebe, fu ziua lu varmia Andreea zilele trecute... Dar asta e, mai vorbesc cu unii pe Skype, mai dau like pe FB la altii si o sun pe mama si pe sormea, si imi mai trece. Si cand mai citesc presa din Romania, imi trece si mai si - desi incerc sa nu mai citesc asa mult. Era un articol in EVZ despre cele 6 cele mai comune moduri de frauda la alegeri si totul suna asa firesc si mai ales usor de facut ca am avut o senzatie de Kafka sau Ionescu, absurd cu care te obisnuiesti si il iei ca atare, incat devine realitate. Si cum se poate vere, sa cheltuiesti jde milioane pe parcarea de la Univ (nu mai zic de cum arata la suprafata) si sa fie plina doar jumate, da pe sus plin de masini parcate ilegal?
Eh, ma rog, lasa astea, voiam doar sa zic ca noi suntem bine. Planuiesc o excursie prin vreo statiune din BC, una cu hot springs ca sunt multe, undeva dupa 20 ca poate vin si Vlad cu Roxana cu noi, si o sa mai povestesc cum fu acolo.
bye!!!!