Halatul! Aduceţi halatul!

Mă scuzaţi că vă scriu aşa, în halat de baie. Îmi ţine de cald. Ce-i drept, mai am o bluză groasă pe dedesubt, şosete şi papuci de casă şi mă gândesc să îmi bag, pe rând, câte un picior în cuptor.

E a doua zi de când nu avem căldură. S-a stricat centrala casei, dă aer rece. I-o fi cald. Garryşor mereu surprinzător, adică landlordul, m-a tot sunat să vadă ce fac. Cred şi eu, la minus 20 de grade afară, s-o fi gândit micul chinez că murim. Ne-a oferit să stăm la hotel şi să plătească el. Un' să te duci cu noaptea-n cap, cu tot calabalâcu-n spate? Aşa că am zis pas. Acu' mai că regret.

Azi, în a doua zi, am zis că înmulţesc caloriferul adus de Garry şi am venit cu două radioatore de la serviciu. Bine, puteam să iau trei, dar nu aveam suficiente mâini să le car. Aşa că, dotată cu radiatoarele sub braţ, am păşit sigură pe mine în castelul meu de gheaţă, am pornit caloriferul electric, am deschis larg cuptorul - electric şi ăla - şi am băgat repede în priză radioatoarele. Şoc! A sărit siguranţa! Cum probabil inginerii care citesc s-au prins deja. Nu tu lumină în juma de casă, nu tu internet, nu tu radioator. Să respirăm adânc aerul rece şi să ne calmăm, îmi zic, şi să îl sunăm pe proprietar să aflăm unde e tabloul electric. Zis şi făcut. Cu o mică pauză în care a trebuit să mă documentez cum se spune la tabloul electric şi la siguranţă în engleză. Înarmată cu vocabularul necesar, vorbesc cu proprietarul. Omul, politicos şi sigur pe el, îmi dezvăluie că tabloul cu pricina e în apartamentul de jos. Şi tot el mă întreabă când ajung vecinii de obicei acasă. La partea asta recunosc că m-am înfierbântat un pic, ce-i drept în avantajul meu, date fiind condiţiile. Bineeee, îmi spun, până vine vecina, mă bag să fac o baie fierbinte. Dau drumul la apă, încep să apară primii aburi, deja se schimbă atmosfera, ce mai, o nebunie! Pe la jumătatea căzii, surpriză! apa devine rece şi mi-o răceşte şi pe aia adunată. Degeaba aburi, degeaba. Aşa că îmi pun halatul şi ies din baie. Numai bine că a venit acasă vecina, m-am dus aşa, în halat la ea (mă gândeam să iau şi un butuc sub braţ, ca doamna aia din Twin Peaks, să o sperii de tot) şi am rugat-o să mă ajute. Femeia s-a uitat un pic strâmb la mine, dar m-a lăsat să intru în castelul ei de gheaţă. Am reuşit! Acum, după două ore şi jumătate de când am ajuns acasă, am si internet, am si radiatoare presărate strategic prin casă.

Concluzia: Nu vă lăsaţi impresionaţi de fetele alea care fac reclamă în costum de baie la gumă de mestecat. În Canada e frig.