Şoc şi groază: oamenii s-au distrat de Sărbători!

De când am văzut imagini de la revelioanele televizate, mă ţin de cap şi mă încearcă disperarea mai ceva ca în ''Strigătul'' lui Munch. Revelion la Paula Iacob acasă? Luciu dezbrăcată DIN NOU pentru popor, alături DIN NOU de alte femei? Aaaaa, şi domnul acela dansând o reporteriţă care nu ştia ce să apuce mai repede: microfonul sau mâna fermă a distinsului încurajat de băuturică şi de suava imbecilizare de sfârşit de an.

Nu am văzut ce era pe televiziunea publică. Dar cu siguranţă voi avea această nesperată şansă în anii care vor urma, la rubrica ''Dacă doriţi să revedeţi'' - repetată trist în fiecare noapte de Revelion, dar aşteptată cu atâta bucurie de toţi oamenii care se culcă să uite sau o preferă totuşi pe Paula Iacob.

Aveau dreptate prietenii când îmi spuneau că o mă apuce plictisul în Canada. Păi cu aşa ofertă de divertisment la ţărişoara noastră dragă, cum să nu te apuce, Doamne, iartă-mă, chiar bocitul?

Recunosc. Nu am văzut nici Fuego, nici Hruşcă. Prea am fost supărată că nu a rămas Hruşcă aici, în Canada, de Crăciun. Să mănânce şi el o sarma cu românii ăştia de departe, care au si ei nevoie de cel mai mare lerrrr să mai uite de dorul de ţara aia frumoasă, mai ales datorită marilor inteligenţe pe care le vedem la TV. Şi apropo, ce e aia un ler?

Şi m-am supărat. Parcă mi-aş lua oamenii dragi şi le-aş acoperi urechile, numai să nu audă dezastrul din jur. Şi apoi le-aş striga că merită să o ia de la început undeva, chiar şi într-o ţară plicticoasă, cu zăpadă în loc de orizont. Iar prietenilor pentru care emigrarea nu intră în discuţie nici măcar cu sinele le-aş spune să îşi taie singuri cablul. Nu de alta, dar chiar şi masochişti caută plăcere, nu se torturează aşa, pe degeaba.

Şoc! Şi noi am avut Sărbători, deşi plicticoase prin comparaţie. De Crăciun, am făcut întrecere de salate şi sarmale cu nişte doctoranzi plicticoşi, că nu ştiu să plagieze, fraierii, şi ne-am bucurat de cele 64 de sticle de vin câştigate de Adi la tombolă (staţi liniştiţi, mai avem). Iar de Revelion am fost la o petrecere de mexicani si iranieni. Oameni frumoşi şi talentaţi, veniţi să îngheţe aici desenând.

Îl las pe Adi să  vă povestească despre vânătoarea noastră de aurore boreale mai la nord, în a treia zi de Crăciun. Vă spun doar că era un  frig, măi, nene, de am avut senzaţia, când am coborât din maşină, că gerul, care dârdâia şi el, îmi dă două palme şi apoi mă muşcă de picior!